În poiana înverzită,
de un crâng răruţ umbrită,
s-a oprit din mers odată
un trenuţ de CIOCOLATĂ.
Şi-au venit în grabă mare
lume care mai de care
ca să vadă toţi îndată
trenul cel de CIOCOLATĂ.
A venit o aricioaică
cu un puşti şi o puştoaică-
vor să ieie o bucată
din cel tren de CIOCOLATĂ.
Iepuraşii cam fricoşi,
dar pe-atât şi curioşi,
uite-i îndărăt cum saltă
cu-un dărăb de CIOCOLATĂ.
A-ncercat şi-o veveriţă
cu-a ei fiică-ştrengăriţă
din gustarea minunată
ce se cheamă CIOCOLATĂ.
Trei broscuţe-surioare
au sărit drept în picioare
depărtându-se de baltă -
vor şi ele CIOCOLATĂ.
Vin şi fluturi, gâzuliţe,
fel de fel de musculiţe,
cărăbuşi cât o armată -
toţi vin după CIOCOLATĂ.
Şi doar colo pe cărare
cu căsuţa în spinare
stă un melc nici mic , nici mare
care nu vrea CIOCOLATĂ
căci nu are cui s-o-mpartă.
