Ploaia
Ploaie, ploişoara mea,o umbrelă eu ţi-aş da-
ea cu grijă-o să te-ascundă
să nu fii aşa de udă.
Nouraşul
Ploaia sus în cer s-a dus,
doar un nouraş stă sus-
el cu noi vrea să se joace,
să alerge prin băltoace.
Despre mine
- Lupu Svetlana
- Sunt un boţ de humă neînsemnat şi-mi duc resemnată povara existenţei în două dimensiuni paralele: lumea reală şi lumea metaforelor. Din 1965 fiică, din 1972 elevă, 1982-86 studentă, apoi soţie, mamă, undeva angajată, cu obligaţiuni de tot felul şi deseori refugiată în poezie, devenind transparentă pentru realitate (sau realitatea pentru mine). De vre-o 10 ani departe de casă. Fericită? cred că uneori Da, mai ales când zbuciumul din mine mai crează o salbă de versuri. Le citesc şi... aştept o nouă stare de nelinişte, tulburare, furtună...